Haide, spune-mi, îţi mai aminteşti? Mai ştii cum a început totul, mai ştii emoţiile, privirile timide, uimite, gesturile stângace şi acea minunată seară de februarie? Parcă ar fi fost ieri. Iar azi, azi e încă atât de frumos, de fapt e mult, mult mai frumos şi mai cald, mai viu şi mai inocent. Atâţia ani, dar de-abia câteva luni. Să tot fie şi să ne tot fim, mult mai firesc şi mai senin ca până acum! :)

Pentru viitoarele mămici şi nu numai!



(de aici)

Vouă ce v-ar fi plăcut/ v-ar plăcea să ştiţi înainte de a deveni mamă, tată, părinţi şi de ce nu, bunici?

Ca în jocurile copilăriei. Să luăm o pauză să ne dezmorţim după atâta deszăpezire, dezumanizare şi alte asemenea care definesc starea actuală a ţării, a lumii, a... omului. Şi, cât încă n-avem parte de ACTA, să ascultăm nişte Mylene Farmer, să dansăm şi să desenăm câte ceva...

Ca să te învăţ să descoperi lumea, mai întâi trebuie ca eu să o (re)descopăr. Şi să fac asta prin ochii copilului din mine, să mă gândesc la tot ce-aş fi vrut să fac şi nu am făcut, la tot ce-aş fi putut întreba şi nu am întrebat, la tot ce aş fi putut observa, dar m-am făcut că nu văd. De-acum trebuie să învăţ să descompun lucrurile în bucăţele pe care mai apoi să le asamblez ca pe un puzzle. Dar mai ales trebuie să învăţ să mă mir, căci de mult nu m-am mai lăsat pradă uimirii. Şi-apoi, odată cu tine, trebuie să învăţ să cad şi să mă ridic, de parcă nu aş fi căzut şi nu m-aş fi ridicat niciodată, deşi am păţit-o de atâtea ori... Ca să-ţi explic ce este frica sau dragostea sau credinţa, trebuie să-mi dezgrop toate temerile şi să-nvăţ să le iubesc, aşa cum n-am făcut-o, poate, niciodată... iar la final trebuie să am încredere că mi-am însuşit bine lecţiile...

Să te trezeşti dimineaţa şi perdeaua copacilor îngheţaţi să-ţi farmece privirea. Să deschizi geamul şi să nu auzi decât trosnetul lor de vreme, geamătul... Oare plâng de frig şi lacrimile s-au transformat în ţurţuri? Iarna asta, oricât de grea şi apocaliptică, cum se exprimă ştiriştii, e de-a dreptul superbă...

Vremea asta îmi poartă gândul departe, departe... şi la o cană de vin fiert, cu scorţişoară, la poveşti spuse la gura sobei, cu oameni dragi şi gângurit de copii... Şi ce cald şi bine e când primeşti câte-un semn de la prieteni!...

*****

"Cum să fii o mamă bună pentru fiul tău?" sau "un tată bun pentru fiica ta"? Iubindu-i! Iubindu-i pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce nu sunt şi pentru ceea ce pot fi. Nu pentru tine, ci pentru ei, cu şi pentru Dumnezeu... Pur. Şi simplu.

*****

"Naşterea copiilor este uşoară. Renaşterea este grea." (D. Tsatsi - Arhondaric în aer liber)

*****

Comunicarea este o specie pe cale de dispariţie. În ciuda Facebook, Twitter şi alte asemenea. Internetul nu ne apropie unii de alţii, la fel cum nimic din ceea ce aparţine progresului nu poate face asta. Mediul virtual nu te poate ajuta să trăieşti cu adevărat. Sau, cum ar spune Steve Jobs: "Timpul tău este limitat, aşa că nu îl irosi trăind viaţa unei alte persoane."